Acest articol acoperă cum să potriviți viteza mașinii de acoperire și lungimea cuptorului pentru a vă asigura că adezivul organosiliconic atinge gradul de întărire țintă pentru banda PTFE la temperatură înaltă. Principiul de potrivire a nucleului: timpul total de rezidență t_total = lungimea efectivă a cuptorului L ÷ viteza liniei v nu trebuie să fie mai mică decât timpul minim de întărire necesar. Obțineți caracteristicile de întărire prin DSC sau teste de întărire cu adeziv care stabilesc relația „temperatura – timp minim de întărire”. Model de întărire cumulativă echivalentă: împărțiți cuptorul în zone, calculați ti=Li/v și tcure(Ti), asigurați ∑(ti/tcure(Ti)) ≥1. Proceduri de calcul: setati zone de temperatura cu lungimi Li si temperaturi Ti; setați viteza liniei v, calculați timpul de rezidență al fiecărei zone și raportul de contribuție; repetați până la total ≥1 (se recomandă marja de siguranță 1,1-1,2).

Acest articol acoperă efectele iradierii cu raze gamma asupra structurii și proprietăților PTFE. Modificări ale structurii chimice: razele gamma rup lanțurile principale CC și lanțurile laterale CF (valoarea G 3,0-3,5), provocând scisarea masivă a lanțului și scăderea drastică a greutății moleculare; în oxigen, radicalii liberi formează radicali peroxi introducând grupări terminale de fluorură de acil și acid carboxilic (hidrolizând la HF). Se modifică structura condensată: cristalinitatea crește inițial (doză mică, lanțuri scurte se rearanjează) apoi scade (doză mai mare, defectele perturbă cristalele); cristalele lamelare se fragmentează în cristalite mai mici cu ordinul pe distanță lungă dispărută. Deteriorarea proprietății: alungirea la rupere scade de la 0,1 kGy în aer, pierzând >90% la ~1kGy — materialul devine rigid și fragil; punctul de topire scade de la 327°C la sub 310°C; grupurile polare cresc ușor constanta/pierderea dielectrică; suprafața se schimbă de la alb la gri/negru cu pierdere a luciului.

Acest articol acoperă avantajele aplicării țesăturii teflon la temperatură înaltă în uscarea electrodului bateriei cu litiu. Folosit ca benzi transportoare sau căptușeli pentru cuptor, rezolvând trei probleme de bază: aderența nămolului, coroziune și zgârierea electrozilor. Patru domenii avantajoase: Calitatea și randamentul electrodului — proprietățile anti-lipire împiedică aderența liantului PVDF, permițând o exfoliere completă ușoară; conductivitatea termică uniformă la 100-140°C previne crăparea/arsurile; suprafața netedă elimină zgârieturile și vărsarea de pulbere; Durabilitate și stabilitate operațională — rezistență chimică împotriva solvenților NMP și vaporilor de electroliți fără umflare/îmbătrânire; rezistență ridicată la tracțiune și stabilitate dimensională din substratul din fibră de sticlă pentru o poziționare precisă; curățare ușoară cu reziduuri minime în comparație cu curelele din plasă metalică.

Acest articol acoperă fenomenul de delaminare al țesăturii de teflon la temperatură înaltă. Delaminarea se referă la separarea și decojirea dintre acoperirea de suprafață PTFE și țesătura internă de bază din fibră de sticlă sau între straturi multiple de acoperire. Manifestări vizuale: vezicule/bulging (bule ridicate cu senzație de gol) ca semne precoce; peeling interstrat cu acoperire ușor de îndepărtat în foi care expun fibră de sticlă albă; albire localizată urmată de descuamare după căldură/frecare. Cauze principale: Daune cauzate de stres termic — diferiții coeficienți de dilatare termică între PTFE și fibră de sticlă creează stres intern, ciclurile rapide de încălzire/răcire provoacă detașarea; Defecte de calitate a producției — tratament inadecvat al suprafeței din fibră de sticlă, impregnare slabă cu PTFE, sinterizare insuficientă care provoacă legături interfațale slabe.

Acest articol examinează modificările structurale ale țesăturii PTFE la temperatură înaltă în timpul îmbătrânirii. Patru aspecte: microstructura acoperirii cu PTFE — scisarea și oxidarea lanțului molecular (formarea grupării carbonil/carboxil), modificări de cristalinitate (creștere timpurie, apoi colaps), formare de micro-fisuri și găuri, pulbere de suprafață; Substratul și interfața din fibră de sticlă — descompunerea agentului de dimensionare/cuplaj care provoacă pierderea lipirii, delipirea și delaminarea interfeței (blistere, zone albe), eroziunea și fragilizarea rețelei de fibră de sticlă, precipitarea oxidului de metal alcalin care provoacă coroziune prin stres; Structura și aspectul macroscopic — schimbarea culorii (alb → bej → maro → negru), deformare prin contracție și ondulare, asprurea suprafeței și pierderea luciului, pudrarea la atingere, pierderea completă a flexibilității. Esența îmbătrânirii: proces progresiv de „degradare a acoperirii → eșecul interfeței → degradarea substratului”.

Acest articol descrie modelul de modificare a rezistenței de coeziune a stratului adeziv de bandă de PTFE la temperatură înaltă după îmbătrânirea la temperatură înaltă. Model în trei etape: etapă de creștere post-întărire (expunerea timpurie la temperatură înaltă la 200-260°C, grupările reactive reziduale continuă reticulare, coeziunea crește semnificativ); Etapa de echilibru stabil (reticulare se apropie de finalizare, coeziunea rămâne stabilă pe perioade lungi); Etapa de degradare și declin (timp/temperatură excesivă determină degradarea lanțului principal, scade coeziunea, adezivul se înmoaie și devine lipicioasă). Sunt analizate cauzele fundamentale ale eșecului coeziv (ruperea internă care lasă reziduuri) și strângerea (curgerea rece de la margini din cauza scăderii modulului).

Acest articol detaliază aplicațiile țesăturii de teflon la temperatură înaltă în industria energiei solare. Aplicarea miezului în laminarea modulelor: țesătura de degajare plasată deasupra/dedesubtul modulelor PV împiedică EVA topit (140-150°C) să adere la placa de încălzire sau placa de cauciuc, protejând echipamentul și asigurând suprafețele netede ale modulelor; benzi transportoare laminatoare pentru încărcare/descărcare automată; țesătură de protecție a plăcilor de cauciuc care prelungește durata de viață. Lipire prin lipire celulară: benzi transportoare care transportă celule și panglică prin zona de încălzire, cu suprafață antiaderentă rezistentă la flux și stropi de lipire; perne de platforma de incalzire pentru statii de lucru de lipit. Izolație la temperatură ridicată: ambalare pentru tuburi de încălzire, termocupluri, cabluri în laminatoare și cuptoare de întărire; draperii și scuturi de izolare termică a echipamentelor.

Acest articol acoperă etapele de pretratare necesare pentru țesătura din fibră de sticlă înainte de impregnarea cu emulsie PTFE. Pasul 1: Tratament termic/deparafinare la 300-450°C pentru a îndepărta complet ceara de parafină și uleiurile de pe suprafața fibrei (ceară de parafină, derivați de amidon), conținut rezidual de dimensionare este necesar sub 0,2%, producând „țesătură deparafinată la căldură”. Pasul 2: Tratament chimic de suprafață - aplicarea agenților de cuplare silan (K-H-5560, K-H-560, K-H-560, K-H-560, K-H-560, K-H-560, K-H-5560, K-H-5560, K-H-55 film de legare chimică pe suprafața fibrei, permițând puntea moleculară între fibrele de sticlă anorganice și PTFE organic; Țesăturile pre-tratate disponibile în comerț pot sări peste acest pas, dar trebuie verificate. Pasul 3: Uscare și preîncălzire — uscare la 80-120°C timp de 1-2 ore pentru a reduce conținutul de umiditate sub 0,1%, prevenind formarea de bule/goluri în timpul întăririi.

Acest articol prezintă metode de îmbunătățire a rezistenței la fluaj și a stabilității de menținere pe termen lung a benzii de teflon cu rezistență ridicată la temperatură înaltă. Strategiile includ: Optimizarea topologiei rețelei moleculare — raportul mare de rășină siliconică/gumă MQ (1,2:1–2:1) formează domenii rigide de fază tare; încorporarea grupărilor fenil (20-30 mol%) împiedică mișcarea lanțului; greutate moleculară de reticulare controlată la 5.000-15.000 g/mol; Structură adezivă multistrat cu modul gradient — strat de grund-ancorare (1-3μm) cu agent de cuplare silan, strat coeziv cu modul înalt (30-50μm) ca schelet rezistent la forfecare, strat funcțional vâscoelastic (3-8μm) pentru umezirea suprafeței; Nano umpluturi - siliciul fumos (10-25% în greutate) cu modificarea suprafeței creează reticulare fizică reversibilă.

Acest articol explică modul în care stratul de PTFE se leagă de substratul țesăturii din fibră de sticlă din material teflon la temperatură înaltă. Lipirea chimică directă este imposibilă datorită energiei de suprafață ultra-scăzute a PTFE. Lipirea se realizează prin: Interblocare mecanică (legare fizică) — emulsia de PTFE pătrunde în golurile din fibre și prinde fasciculele de fibre după sinterizare; Pretratare cu agent de cuplare silan — formează o punte moleculară între fibrele de sticlă anorganice și grund organic; Strat de tranziție de grund chimic - folosind rășini PAI, PPS, PES sau PEEK cu micropulbere PTFE, aplicate după tratamentul de cuplare pentru a crea un strat de tranziție robust; Laminare cu film adeziv topit la cald — foliile FEP sau PFA (punct de topire 260-310°C) leagă filmele PTFE preformate de material; Structura gradientului prin cicluri multiple de impregnare și sinterizare - prima trecere diluată cu liant/agent de cuplare pătrunde adânc în fibre, urmată de impregnări cu PTFE pur, creând un gradient compozițional de la fibră de sticlă la PTFE pur.